Da, dar eu nu pot…

eu pot

Mi-am adus aminte de aceasta expresie: eu nu pot, uitandu-ma la un copil, care a schitat un gest ca sa deschida o usa. Dar imediat copilul a spus eu nu pot.

Copilul il cunosc si ii cunosc si familia lui. Si mai stiu ceva. De mic toti cei din jurul lui i-au spus: nu poti face asta, nu poti sa muti asta, nu ai voie, nu este pt. tine. Si cate si mai cate.

Toate acestea spuse din dorinta adultilor din jur ca sa il protejeze. Dar oare il protejau pe el sau se protejau pe ei?

Ma intreb:

Pe termen scurt care sunt rezultatele comportmanentului adultilor?

Dar termen lung care sunt consecintele acestui gen de comportament al adultilor fata de copil?

Ce putem face atunci cand crestem si devenim adulti?

Probabil ca daca esti adult iti reamintesti momente cand parintii sau bunici ti-au spus: tu nu poti!

Sau esti parinte si probabil ca din dorinta de a nu i se intampla ceva copilului tau, i-ai spus destul de des: tu nu poti, completat, de esti prea mic.

Este adevarat ca atunci cand suntem copii, adultii vor sa ne protejeze, dar in acelasi timp cred ca undeva in subconstient noi adultii simtim nevoia sa ne protejam, sa nu ne creem mai multe probleme si mai ales cu copiii.

Sentimentul meu este ca ceva in minte exista de ne face sa spunem celorlati, dar tu nu poti.

Intrebarea cea mai importanta este ce facem atunci cand suntem adulti si ne spunem noi in continuu: eu nu pot!?

Pe termen lung se pare ca grija adultilor din jurul nostru are un efect uneori dezastruos. Ne luptam zi de zi cu ceva ce ne-a intrat in minte si ne suna permanent: eu nu pot.

Ce se intampla este ca in minte noastra ajungem sa credem ca noi chiar nu putem.

Si de multe ori aceasta lupta este castigata de minte si ne complacem in a nu putea sa ne ducem la indeplinire planurile, visele.

Ce putem face cu aceasta credinta care ne limiteaza in viata si pe care am preluat-o inconstient cand eram copii?!

 

Iata ce iti propun si am vazut ca functionaeza la majoritatea oamenilor:

 

  • Primul pas : FI ATENT CE ITI SPUI IN MINTE!

 

  • Al doilea pas: TRANSFORMA ACEA EXPRESIE IN CEVA POZITIV SI AFIRMATIV!

 

–          Al treilea pas: EXPRESIA POZITIVA SI AFIRMATIVA SPUNE-O DE MAI MULTE ORI PE ZI!

Ce facem de fapt incepem sa tinem in control ceea ce gandim si sa schimbam ceea ce ne spunem cu o afirmatie pozitiva si afirmativa care la inceput o sa sune poate putin fals, dar pe masura ce o spunem zi de zi creierul nostru o va accepta si o va reproduce.

Asa ca am constientizat ca imi spun:

  1. EU NU POT!

O TRANSFORM IN

  1. EU POT!

SI O SPUN DE MAI MULTE ORI

  1. EU POT! EU POT! EU POT! EU POT!

La fel putem face cu orice altceva care ne limiteaza, ca de exemplu: nu ma pricep, nu sunt in stare, etc.

 

Te invit acum sa preiei acest mic exercitiu si sa il aplici la tine. La mine a functionat si deopotriva la cei cu care lucrez.

Identifica ce iti spui, dupa aceea scrie expresia pozitiva si afirmativa si spune-o de cat mai multe ori.

Multumesc si astept sa-mi scrii sa-mi impartasesti din experienta ta.

 

 

Spor si incredere,

 

Gabriela Chiriac

5 thoughts on “Da, dar eu nu pot…”

  1. virgil pascu octombrie 17, 2014

    asa este ….nu pot……. este una din barierele psihologice cele mai raspandite acum……felicitari pentru articol…..

  2. Multumim Gabriela pentru ca punctezi aspecte esentiale, ce par uneori simplu de gestionat, dar care ne pot face atata bine sau rau!

  3. Draga Gabriela,
    in completarea celor spuse de tine, eu cred ca de multe ori noi adultii spunem „nu pot” ca sa ne protejam de eventuale esecuri. E mai comod sa spui „nu pot” decat sa incerci sa poti. Si ce am observat de-a lungul timpului, femeile sunt mai predispuse la „nu pot” decat barbatii. Ei prefera sa spuna „nu vreau”, desi, in realitate ei ar vrea sa spuna „nu pot”, dar mandria barbateasca nu ii lasa.

Dă-i un răspuns lui virgil pascu Anulează răspunsul

Your email address will not be published.