COPILUL INTRE PARINTI SI SCOALA

[embedyt]http://www.youtube.com/watch?v=9TRsrIL_2h0[/embedyt]

I Just Wanna Be A Superhero

Ideea scrierii acestui articol mi-a venit, urmare a istorisirii a unui părinte.

Părintele respectiv, tocmai avusese o discuție cu dirigintele copilului, care era tare nemulțumit că elevul lui reacționase la atacul unui alt elev. Totul fusese o joacă de copii cu mâzgăleli si îmbrânceli.

Până aici nimic special, dacă părintele nu mi-ar fi spus următoarele: “dacă copilul meu nu ar fi de 10, i-aș rupe urechile când se comportă așa. Auzi! Să mă cheme pe mine dirigintele la școală”.

Trebuie să știi că părintele era foarte supărat, pentru că fusese jignit atât el cât și copilul lui, de către diriginte.

La auzul acestor comentarii am rămas surprinsă și am început să pun întrebări.

Eram curioasă să aud ce s-a întâmplat, cum putea un părinte să fie supărat pe copilul lui când acesta era de 10 și cum putea un diriginte să se comporte în așa fel.

Hai, să-ți spun povestea băiatul nostru, să-i spunem Robert, care este în clasa a 6-a.

Robert este un băiat pe care orice părinte și l-ar dorii.

Este foarte bun la matematică, poartă discuții pe marginea formulelor matematice cu profesorul lui de matematică, are 3 atestate internaționale la limba engleză, vorbește și scrie eseuri în mod curent.

Joacă jocuri grele pe calculator și contribuie la îmbunătățirea lor și nu există nici o materie pe care să nu o știe și la care să nu ia zece.

A fost la olimpiade, la concursuri, le-a luat pe toate. Este foarte cuminte, nu cere bani și când îi are nu îi cheltuie, ci îi strânge ca să și cumpere un calculator mai performant.

Cum să nu te bucuri când ai un asemenea copil!

Punând mai multe întrebări, am aflat că Robert are un singur profesor cu care nu se întelege: dirigintele lui, care este profesor de engleză și că acesta ar avea ceva probleme de comportament.

Mai concret, profesorul își dorește să fie respectat, dar el nu își respectă elevii și le vorbește foarte urât. Părerea mea este că profesorul este complexat pentru că Robert se pare că știe mult mai multe decât el despre materia pe care acesta o predă și tot căută modalități de al șicana pe băiatul nostru, pe care-l provoacă permanent.

Si uite așa copilul se află între părinți, care îi cer să-și respecte profesorii, să învețe, iar profesorii îi cer să îi respecte, în condițile în care ei nu o fac.

Stau și mă întreb: cum să nu fii debusolat, când Robert face totul ca să fie bine și toată lumea mulțumită.

Ce nu înțeleg eu este cum de părinții nu-l înțeleg și nu-l apreciază. Mai ales că este așa de simplu și vizibil de la distanță.

Robert de fapt este peste nivelul a ce se predă la școală și se plictisește. Profesorul respectiv nu respectă și nu va fi respectat,în plus este depășit de situație. Iar părinții nu văd ce copil genial au.

Singura greșeală pe care o face Robert este că încearcă să-i mulțumească pe toți și mai puțin pe el.

Ce ar trebui să facă Robert?

Să-și vadă de drumul lui și să-și facă pe părinți, să-l înțeleagă să-l aprecieze și să-l susțină pentru că el procedează corect.

Ce ar trebui să facă părinții lui?

Să-l aprecieze și să-i arate dragostea lor. Iar atunci când copilul are rezultate extrordinare să nu-și mai aplece urechile la răuvoitori, chiar dacă aceștia sunt profesorii lui Robert.

Cel mai important dintre toate, niciodată să nu-l critice atunci când a luat 10.

Nu știu dacă știi, dar după ce ai criticat un om, este nevoie de cel puțin 10 ori să-i spui Bravoo!, ca acesta să-și păstreze încrederea în sine.

Tu ce ai recomanda părinților lui Robert, înainte ca acesta să-și piardă încederea în sine?

Spor și încredere

Gabriela Chiriac