Străbunii!

Azi m-am gândit la străbuni!

Ziua de azi a fost despre a ne gândi la toți cei care au fost înaintea noastră cunoscuți sau necunoscuți, care s-au luptat așa cum au stiut ei, ca noi sa trăim azi liberi.

Sămbăta la noi se merge la biserică ca să se pomenească străbunii, ca să ne amintim de străbunii care nu mai sunt. Mergând prin cartier m-am întâlnit cu oameni bătrâni sau tineri care mergeau la biserică să îsi pomenească străbunii.

Văzându-i mi-am amintit de bunici. Bunica, mama tatălui meu fusese o femeie frumoasa cu ochi albaștri care bătrână fiind nu a renuntat la plăcerea pe care o avea de a fuma o țigară pusă în țigaret. Îi plăcea să asculte muzică duminica si cu asta își creea starea de bine dupa o săptămână de muncă.

Mi-am amintit și de imaginea bunicului, tatăl mamei  mele. A luptat în al Doilea Război Mondial și a mers pe jos din Rusia până in Germania și înapoi. Nu m-am gândit o clipă cât a trăit să îl intreb despre acea perioadă. Probabil că nu ar fi vrut să își aducă aminte. Era un om calm, blând, liniștit, care nu te deranja cu nimic.

Mânca doar o ciorbă pe zi de. Îl iubea foarte mult pe cel mai mare dintre frații mei . Era primul lui nepot.

Își găsea bucuria în creșterea păsărilor cântătoare și a porumbeilor.

Am avut și o străbunică care trăia la țară in Băragan. Muncea prin curte de când se lumina de ziuă până se întuneca. Avea o vivacitate la varsta ei de peste 80 de ani cum multi nu au mai tineri fiind.

Pe bunica din partea mamei soțului meu am avut șansa să o cunosc. Și ea trăise pe perioada războiul. Mi-a povestit câte ceva. A fost greu, dar au reușit sa trăiască și ea și familia ei. A muncit pământul pe care îl iubea.

Pe nici unul dintre ei nu i-am auzit să se plânga de ceva. Tot timpul găseau o cale de rezolvare și se bucurau de fiecare zi trăită.

Probabil ca mulți au fost ca ei. Toți străbunii au trăit cu speranța că nepoții și copiii lor vor trăi vremuri bune.

E adevărat: trăim vremuri bune datorită lor. Suntem obligați, este de datoria noastră să ne bucurăm de viață și de moștenirea lăsată de ei.

Să fim recunoscători străbunilor noștri pentru că trăim in pace.

Eu le sunt recunoscătoare!

“Iar după datina străbună Cînd îi întinzi paharul plin, El nu bea pînă ce închină Și varsă jos un strop de vin. “IOSIF, PATR.

Tu ce poveste ai despre străbuni?

Spor și încredere,

Gabriela