Să ne vedem de drum!…
Să ne vedem de drum!
Ți s-a întamplat vreodată să vrei să îți vezi de drum și să fii distras de știrile alarmiste, de oameni care îți spun că nu ai să reușești, de comentariilor celor apropiati si de poate chiar de propria-ți minte?
Mie da și sincer nu am ratat pe nici unul din cei amintiți mai sus. Acum când scriu mă și amuză ce tenace am fost că i-am luat pe toți la rând.
În viață cel mai greu lucru este sa îți vezi de drum, mai ales când in jurul tău aproape nimic nu îți indică că o să reușești.
Când ești mic toți îți spun că nu o să reușești, dar nu precizează că se întâmplă asta pentru că ești mic. Pare de la sine ințeles, dar noi nu înțelegem asta. Noi înțelegem că nu reușim.
Când mai creștem avem deja în minte că nu o să reușim. Dacă vine un coleg, un profesor, o rudă să ne spună asta, poate doar în glumă, noi tocmai credem că avem o confirmare că nu o să reușim.
Mai avansăm în vârstă și ajungem la un job unde fiind la început normal că nu știm prea multe. Dar vine și ziua cănd șefii verifică rezultatele, care au ieșit altfel decât au fost prognozate. Depinde de șef sau de echipa din care faci parte, dar parcă auzi undeva in atmosferă: nu se pricepe, nu o să reușească.
Vine momentul să ne întemeiem o familie. La fel ca la job, totul este la început și parcă nimic nu este cum te-ai așteptat. Îți spui: nu o să reușesc.
Și dintr-o joacă de când eram mici „ nu o să reușească” a devenit ceva imens, mult mare decât suntem fiecare dintre noi.
Nu am amintit nimic de economie, de știrile alarmiste care îți spun fără să le ceri asta sub diverse forme” nu ai să reușesti”.
Dar să revenim cu câteva intrebări:
- Unde se desfăsoară acest comentariu?
De obicei in mintea noastră.
- Cine crede că este adevarată afirmația „ nu o să reușesc”?
Eu.
- Cine este responsabil de ceea ce cred despre mine?
Eu.
- Cine hotărăște ce cred despre mine?
Eu.
- Cine hotărăște ce îmi spun în minte?
Eu.
- Cine hotărăste pe ce dum merg?
Eu.
Personal am trecut prin toate fazele descrise in acest articol. Când am început activitatea de coaching, cei din jur îmi spuneau că vând vise și că nu o să am din ce trăi. Sunt 10 ani de când mi-am schimbat activitatea, practic coaching-ul și trăiesc așa cum îmi place. M-am luptat cu tot ce am întâlnit pe drum, dar am reușit. Nu a fost si nu este prea ușor, dar face parte din viață. Mi-am văzut de drum!
Când am scris cartea „ Călătorie spre Sfinx” mâ gândeam: neam de neamul meu nu a scris o carte și m-am găsit eu acum să o fac pe deșteapta. Am închis vocea respectivă și mi-am văzut de drumul meu.
Toti la un moment dat avem diverse distrageri, important este să găsim soluția și să ne vedem de drumul nostru.
Tu ce poveste iți spui în minte?
Spor și încredere să ai,
Gabriela
