10 ani de lucrat de acasă!
Cine și-ar fi imaginat vreodată ca o să lucrez de acasă. M-am pregătit de-a lungul timpului să merg să lucrez undeva și să am un șef.
De 10 ani lucrez de acasă și acest lucru a fost cu adevărat o provocare. Daca și tu ai, te înțeleg pentru că am trecut și eu prin acest proces, iar să fi propriul tău șef nu este cel mai comod lucru și nici nu se predă la nici o școală. Dar cui îi iese și se disciplinează devine deosebit de eficient.
Acum 10 ani eram asociat într-o firmă de construcții. Era o firmă peste medie cu destul de multi salariați. Îți imaginezi că eram tot timpul în mișcare pe diverse șantiere, la diverse întâlniri cu clienții și furnizorii, iar când nu eram în mișcare lucram de la biroul meu care se afla într-o clădire de birouri.
În 2010 mi-am schimbat activitatea și după ce am urmat școala de coaching Noble Manhattan am început să mă ocup de coaching și training. Îmi desfășor sesiunile de coaching pe on-line sau față în față, iar sesiunile de training în săli în diverse locații.
Pentru că schimbarea s-a produs brusc și pentru că am început să lucrez de acasă m-am lovit de foarte multe provocări și încă mă mai lovesc de ele. Oricum in 2010 erau puțini cei care lucrau de acasă. Am găsit câteva soluții pe care vreau să ți le împărtășesc și care sper să te ajute:
- Planifică ziua cu o seară înainte
Cea mai grea provocare pe care am avut-o a fost să reușesc să mă trezesc dimineața și să mă apuc de treabă. Ca să reușesc să mă țin de un program, îmi planific de seara ce activităti am a doua zi.
Îmi stabilesc borne fixe prin stabilirea unor întâlniri sau convorbiri telefonice sau pe on-line. Faptul că am aceste borne fixe mă obliga să îmi programez restul programului funcție de acestea.
Dacă atunci când lucram în construcții agenda mea avea zilnică avea câteva pagini, acum am doar câteva activități, în jur de 5, iar pe lista intră și activitățile administrative, cum ar fi gătitul sau făcut curat în casă. Mi-au trebuit 10 ani ca să îmi fac agenda structurată și am constatat că e un proces care nu se termină niciodată.
- Schimbarea gândirii
O altă provocare a fost acceptarea că după întâlnirile din oraș nu mergeam „acasă”, ci la „biroul de acasă”.
Când plecam de la o întâlnire și mergeam către casă începeam să am niște gânduri și sentimente foarte ciudate, de parcă nu era permis așa ceva. De ce se întâmplau toate acestea, pentru că asociam „acasă” cu odihna și relaxarea. În timp mi-am schimbat gândirea și am înlocuit mersul „acasă” cu „biroul de acasă”. Ce am făcut a fost că i-am spus minții că nu merg acasă ca să se relaxeze, ci merg la biroul care era acasă și că avem de lucru.
- Îmbracă-te ca și cum mergi la o întâlnire
Daca programul îmi era clar zilnic, mai greu era să intru în atmosfera de lucru mai ales în zilele când nu aveam întâlniri cel puțin dimineața.
Așa că am găsit un truc să păcălesc mintea. După cum stau cu timpul, înainte sau după micul dejun mă îmbrac, mă aranjez, mă machiez și sunt gata de a ieși pe ușă daca e nevoie. Ce am constat este că dacă te îmbraci și te aranjezi ca de o întâlnire, acest lucru îți ridică starea și stima de sine. Te simți mult mai bine și ești pregătit și de o întâlnire fulger, dacă este cazul. Starea de bine pe care o ai se simte și la telefon atunci când vorbești. Nu cred în ideea că statul în pijamale sau in trening este util pentru a lucra. Mintea asociază hainele cu activitatea pentru care le folosim. Pentru eficiență eu cel puțin sugerez să te schimbi dimineața și să nu uit: fă patul, dacă nu vrei să mergi la somn în următoarele ore.
- Bea apă
Știu că o să spui ce mare lucru, dar nu doar despre a bea apă este vorba. Este despre a face mișcare și a bea apă. Ia-ți un pahar cu apă lîngă tine, iar când se termină mergi la bucătărie să îți iei apă din nou. Ce faci de fapt: te hidratezi, dar pentru că nu ai apă lîngă tine ești obligat să faci mișcare și așa te detensionezi .
- Spune celor apropiați din casă sau din exteriorul casei că ești la „birou”
În primele luni a fost foarte interesant ce se întâmpla cu cei apropiați: știind că lucram de acasă ne sunau în cursul dimineți sau ne trezeam cu ei la ușă. Îi iubim, dar când lucrezi și ești întrerupt nu mai este așa de plăcut, mai ales că trebuie să te concentrezi și să o iei de la capăt. Nu mai spun de îngrijorările părinților, că s-a întâmplat ceva și ai rămas fără job. Ei nefiind obisnuiți să te vadă lucrând de acasă.
Așa că am schimbat și aici ceva. La întrebarea „ce faci?” nu mai răspund cu „sunt acasă” răspund cu „sunt la birou, lucrez”. Fără să supăr pe nimeni, dau de înțeles că am de lucru și nu pot discuta în acel moment. Daca sunt urgențe fac pauză asumată. Dacă nu, nu.
- Fii înțelegător cu tine
Acest lucru cred că este un pic mai greu. Cel puțin pentru mine a fost și încă mai este. Pentru că marea majoritate dintre noi lucrăm cu termene, într-un mediu competitiv, atunci cănd descoperim libertatea dată de lucrul de acasă, nu suntem cei mai disciplinati sau cel puțin eu. Așa că începem cu acuzele: că nu am făcut ce trebuia, că nu m-am încadrat în timp, iar ai pierdut vremea, e.t.c. Am învățat în timp să fiu mai întelegătoare cu mine, pentru că uneori chiar am nevoie să mă odihnesc sau nu am cea mai mare viteză de lucru. Dar atunci când îmi propun, muncesc mult mai mult decât dacă aș fi la un job, iar satisfacția personală este extraordinară.
Voiam de mult să împărtășesc aceasta experiență. Este doar o parte, dar îți multumesc că ai citit și sper să te ajute sugestiile mele.
Tu ce poveste ai despre lucrul de acasă?
Spor si încredere să ai,
Gabriela
